Una dintre primele reguli este curăţenia corpului şi a

îmbrăcămintei. În majoritatea cazurilor, masajul se aplică direct pe piele. Înaintea

şedinţei se scot hainele de pe regiunea ce urmează să fie masată şi cele care stânjenesc

circulaţia sângelui, respiraţia şi mişcările segmentelor sau îl împiedică pe maseur să

execute în voie manevrele necesare.

Masajul nu se poate aplica pe pielea neîngrijită sau bolnavă, cu răni sau

inflamaţii. Numeroase boli de piele se pot transmite prin masaj de la o persoană

bolnavă la alta sănătoasă. Nu trebuie să-i dezbrăcăm, pe cei pe care îi masăm, mai

mult decât este necesar, pentru a nu le expune corpul la răceli şi pentru a menaja, pe

cât posibil, sentimentele de pudoare ale fiecăruia. Părţile masate vor fi acoperite cu un

cearsaf sau prosop înainte de a continua masajul. Oricine se prezintă la un masaj

trebuie să-şi satisfacă mai întâi nevoile de evacuare a intestinului şi a vezicii urinare.

Orele cele mai potrivite pentru masajul igienic sunt cele de dimineaţă.

Şedinţele de peste zi se fixează la 2-3 ore după masă sau, în asa fel, încât să se termine

cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meselor principale. Cel masat este sfătuit să

păstreze în timpul sedinţei o poziţie de repaus, cu musculatura relaxată şi să evite

orice încordare fizică sau psihică.

Masajul se aplică, în general, pe porţiuni bine delimitate ale corpului. Pentru a

face cât mai accesibile părţile ce vor fi masate şi pentru a aplica manevrele de masaj

în condiţii tehnice cât mai bune, se vor alege poziţiile cele mai favorabile atât pentru

cel care va fi masat, cât şi pentru maseur. În principiu, pentru cel care va fi masat se

caută poziţii de repaus fiziologic si de destindere psihică, iar pentru executant poziţiile

de lucru cele mai potrivite pentru a lucra liber, uşor şi nestingherit. Poziţiile cele mai

odihnitoare sunt cele de decubit sau şezând rezemat, cu membrele superioare şi

inferioare în uşoară flexiune, care asigură corpului o suprafaţă mare de sprijin,

permite relaxarea musculaturii şi lasă respiraţia liberă.

Maseurul poate lucra din poziţia stând sau şezând pe un scaun. Lucrând pe un

scaun mai înalt şi folosind greutatea trunchiului sau a membrelor superioare în timpul

executării manevrelor de masaj, executantul îşi economiseste energia. Cele mai bune

condiţii de lucru le oferă banchetele speciale de masaj. Pentru masajul părţilor

anterioare ale corpului este recomandată poziţia de decubit dorsal, cu capul sprijinit

mai sus decât trunchiul si cu braţele întinse pe lângă corp. O poziţie mai comodă este

culcat rezemat pe planul cel lung al banchetei, ridicat într-o poziţie de 40° - 50°, cu

membrele inferioare în usoară flexiune din sold şi din genunchi, cu coapsele sprijinite

pe planul cel scurt al banchetei, ridicat la 20° - 30° şi cu tălpile sprijinite pe planul

anterior al banchetei.

Pentru masajul părţilor posterioare ale corpului este indicată poziţia de

decubit ventral, cu faţa în jos, cu capul întors într-o parte. Pentru relaxarea muşchilor

posteriori ai gambelor şi coapselor se poate ridica puţin, cu 20° - 30°, planul cel scurt

al banchetei.

Masajul capului, gâtului şi al membrelor superioare se poate executa din

decubit dorsal sau din sezând rezemat pe planul cel lung al banchetei, ridicat la 70° -

80°.

Masajul membrelor inferioare se poate executa din poziţia culcat, culcat

rezemat şi şezând rezemat. Efectele masajului depind în mare măsură de felul în care

sunt orânduite şi îmbinate între ele diversele procedee tehnice, acestea trebuind să fie

adaptate caracterelor anatomofuncţionale ale fiecărei părţi a corpului şi necesităţilor

fiecărui caz. Masajul se începe prin manevre ample, suple şi usoare, cu caracter

pregătitor şi progresează încet în amplitudine şi forţă, până ce ating intensitatea

necesară; apoi încep să scadă treptat, sedinţa încheindu-se cu manevre largi,

linistitoare. Intensitatea şi durata manevrelor depind de sensibilitatea celui masat.

Durerile, jena, contracturile, semnele de nelinişte şi de încordare pe care le trădează

cel masat sunt cauzate fie de executări defectuoase, fie de contraindicaţii ale

masajului. Durata sedinţei de masaj variază după preferinţe şi necesităţi. Uneori sunt

utile manevrele lente şi uşoare, care prelungesc durata masajului, alteori sunt preferate

manevrele scurte, intense şi vii, care scurtează şedinţa.

Masajul local poate dura 10 - 15 minute, cel regional 15 - 30 minute, iar cel

general 30 - 60 minute. Şedinţa de masaj nu trebuie să depăşească durata de o oră,

deoarece devine obositoare atât pentru masor, cât şi pentru cel masat. După şedintele

lungi de masaj, mai ales după cel general, apare uneori nevoia de odihnă şi de linişte,

care poate să dureze de la 10 – 15 minute până la 30 de minute. Efectele masajului se

simt chiar după prima sedinţă, dacă este bine executat, dar efectele acestuia slăbesc

treptat în orele care urmează. Pentru a obţine efecte de durată este nevoie de un număr

mai mare de sedinţe executate în serie. O serie minimă nu poate fi mai mică de 10 -

12 şedinţe. Numărul şi frecvenţa şedinţelor dintr-o serie este determinat de necesităţile

individuale. Se recomandă ca şedinţele să fie rărite spre sfârşitul seriei şi eventual, să

fie înlocuite prin automasaj. Se recomandă ca sedinţele de masaj dintr-o serie să fie

executate de aceeasi persoană, care s-a adaptat la particularităţile cazului. Atunci când

doi executanţi masează o singură persoană, manevrele acestora trebuie să fie identice,

adică să lucreze simetric şi simultan, efectuând manevre egale ca amplitudine, sens şi

intensitate. Masajul se poate asocia cu mobilizarea metodică a articulaţiilor, cu

gimnastica respiratorie, cu mişcări de relaxare sau alte exerciţii fizice.

Masajul terapeutic face parte din complexul tratament recuperator şi se

asociază, de preferinţă, cu agenţi fizici naturali sau artificiali, care cresc eficacitatea

masajului.