Ce este ZEN?

Tot mai mulţi oameni folosesc expresia "să fii Zen" atunci când vor să sugereze faptul că persoana în cauză trebuie să rămână calmă şi indiferentă la ceea ce se întâmplă în jur. Totuşi, ce înseamnă cu adevărat să fii Zen şi de la ce vine acest cuvânt scurt?

Zen este un exerciţiu de meditaţie prin care sunt anihilate toate distincţiile de ordin dualist cum ar fi adevărat sau fals, eu sau tu, subiect sau obiect şi aşa mai departe. Cuvântul Zen desemnează o stare de calm şi pace interioară.

Substantivul Zen îşi are originea de la "chan" ce se poate traduce prin "intuiţie" sau "meditaţie".

A apărut în China, iar în Japonia, budismul Chan (în japoneză zen) a fost introdus 1185. În secolul al XX-lea, Zen-ul a fost introdus în America şi Europa, unde a adunat un număr însemnat de adepţi.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Montreal au demonstrat că meditaţia Zen are efecte directe asupra sistemului nervos central crescând pragul de sensibilitate în faţa durerii.

Starea Zen este starea informaţionala din mintea subiectului este în conformitate cu informaţia din jurul său. În plus, subiectul nu trebuie să se împotrivească la nimic din ceea ce vine din exterior, este deschis şi vede lucrurile fix aşa cum sunt ele si nu ceea ce crede acesta.

Zen nu este o practică spirituală, ci mai mult decât atât, căci se situează dincolo de spiritual şi de material. Zen înseamnă a-ţi concentra toată fiinţa în ceea ce faci, orice ai face.

Înseamnă A FI. Înseamnă a mânca atunci când mănânci, a merge atunci când mergi. A FI aici si acum, în orice moment.

Nu este un mijloc de a atinge un scop. Este doar ceea ce este deja, la intensitate maximă. Zen nu serveşte la nimic anume ... Şi totuşi ..."(Dokusho Villalba Roshi)

Meditaţia şi învăţătura Zen ne ajută să ne eliberăm de viciu şi să trăim viaţa cu mai mare libertate interioară acceptând că tot ceea ce începe, se şi termină mai devreme sau mai târziu.

Pentru aceasta, a fi "aici şi acum" reprezintă Calea.

Simţirea şi trăirea în prezent, departe de trecut şi aproape de viitor, reprezintă cea mai eficientă formă de a exista.

Despre unele persoane care nu-şi trăiesc viaţa conform acestui principiu, F.Perls (2008, pg.109) afirma că "(...) mulţi oameni sunt mereu la câţiva centrimetri sau kilometri de prezent. Ei nu se pot bucura niciodată de strădaniile lor fiindcă proiectele lor nu au un corespondent în prezent, în realitate".

Aceasta nu înseamnă că "(...) trebuie să neglijăm complet viitorul (de exemplu proiectele) sau trecutul (situaţiile incomplete); trebuie doar să înţelegem că trecutul a rămas în urmă, că el ne-a lăsat un anumit număr de situaţii incomplete şi că acţiunile noastre trebuie să aibă la bază proiecte, că nu trebuie să le sublimăm sau să ne substituim lor" (ibidem, pg.110).

Când spunem Zen, spunem Japonia.

În Japonia, religia este altfel înţeleasă decât în alte zone ale globului. Aici convieţuiesc într-o ciudată interconexiune trei mari categorii de religii: shintoismul - religia autohtonă niponă; budismul - religie de origine indiană care şi-a făcut intrarea în Japonia sub forma influenţelor chineze; precum şi un reprezentant minor al creştinismului.

Între acestea, budismul este prima filosofie religioasă introdusă în Japonia, având, prin aceasta, un puternic impact cultural şi filosofic asupra civilizaţiei nipone. Între sectele budiste cu cea mai mare răspândire şi adepţi, se numără şi cea fondată pe filosofia Zen.

Curentul filosofico-religios Zen a cunoscut cea mai largă răspândire în Japonia în perioada evului mediu, când devine "religia oficială" a clasei conducătoare - samuraii.

Numele Zen vine de la pronunţia japoneză a cuvântului chinezesc chan, care se trage de la cuvântul sanscrit dhyāna ("meditaţie" sau "stare meditativă"). Ca stare meditativă statică, Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare, detaşat de orice produs al minţii. Particularitatea acestei căi meditative este accederea la experienţa trezirii.

Trezirea este o experienţă existenţială, o conştientizare a naturii adevărate a lucrurilor şi o altă manieră de a trăi în realitate. Este acea stare denumită SATORI. O conştiinţă intuitivă, produsă prin schimbări ale modului de a experimenta realitatea şi prin acumularea acestor schimbări, starea de SATORI este o stare psihofiziologică foarte deosebită, în care corpul şi mintea sunt ambele relaxate. Este o stare bine echilibrată a corpului şi a minţii însoţită de o anumită tensiune în contextul stărilor de relaxare şi împlinire.

Acest scop iniţial al Zen-ului, iluminarea spirituală, denumită la origine SATORI, era considerat a fi în exclusivitate religios. În timp însă, practicile Zen au fost treptat preluate de unele direcţii terapeutice şi incluse în cadrul acestora ca procedee distincte. Astfel, putem considera că în prezent, filosofia Zen are legătură directă cu vindecarea psihologică