Radiestezia

Radiestezia este pretinsa facultate a corpului uman de a percepe radiațiile electromagnetice neluminoase și neinfraroșii[1]. Etimologia cuvântului provine din limba latină radios = radiații și greacă esthesia = sensibilitate. Radiestezia pretinde că permite găsirea de surse de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre prețioase, obiecte ascunse, precum și a anomaliilor biologice și/sau patogene ale scoarței terestre cu ajutorul unor instrumente de formă specială, fie din lemn (de alun la vechii fântânari), fie din metal (sârmă de cupru, oțel, argint). Persoana care practică radiestezia se numește operator radiestezist. Înrudită cu radiestezia este rabdomanția (din cuvintele grecești rhabdos și manteia) care denumește arta de a ghici viitorul și evenimente cu ajutorul unei baghete.[2]

Radiestezia este un fenomen prin care un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepționează prin intermediul pretinselor extrasensibilități ale sale un semnal inforenergetic și reacționează la decodificarea semnalului respectiv, printr-o senzație sau mișcare fizică particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzații sau mișcări, propria rațiune ar lua act de existența sau inexistența semnalului căutat și a anumitor caracteristici ale generatorului de semnal (aerian, terestru, subteran, subacvatic etc).

Radiestezia, fără a fi restricţionată de graniţe geografice, este o practică a cărei vechime este demonstrată prin imagini ale practicanţilor ce deţin instrumente surprinse în desene rupestre din peşteri, în gravuri, desene pe stânci dar şi în textele unor manuscrise cu vechimi considerabile, unele având mii de ani.

Civilizaţia modernă consideră cultura antichităţii a fi fost limitată de mituri şi superstiţii. O privire mai atentă asupra perioadei antice a omenirii dovedeşte, fără nicio îndoială, faptul că înţelepciunea anticilor este cea care a impulsionat progresul întregii umanităţi. De la astronomie la economie, de la agricultură la vindecare, de la literatură, muzică şi pictură la matematică, fizică si chimie, nu există nicio zonă lăsată neexplorată de aceştia. Creativitatea umană nu cunoaşte limite atunci când este accesată de spirite fără constrângeri.

Deşi localizarea spaţio-temporală a acestei practici se dovedeşte foarte dificilă menţionăm, în continuare, o serie de detalii ale prezenţei ei în diferite perioade de cultură şi civilizaţie ale umanităţii.

Astfel, în Egiptul Antic, este prezentă de peste 7.000 de ani, înainte chiar şi de ridicarea piramidelor. Există basoreliefuri care îi arată pe zeii egipteni detinând sceptre sau instrumente de tip pendul. Dovezi ale activităţilor de minerit în urmă cu multe mii de ani în toate minele de aur ale neexploratului desert Sinai, sugerează utilizarea radiesteziei. Aceste mine, care au fost găsite cu ajutorul satelitilor moderni, fuseseră deja marcate si utilizate de către vechii egipteni, folosind instrumente radiestezice foarte simple.

Prin urmare, termenul de radiestezie ne descrie procesul de percepere a radiaţiilor emise de tot ceea ce ne înconjoară, viu sau neviu.

Algoritmii de lucru sunt formulaţi conştient şi sunt alcătuiţi din informaţii pe care le depozităm în memorie. Pentru formularea algoritmilor ne folosim de raţiune. Operatorul radiestezist intră în starea alfa pentru a lansa la nivelul subconştientului său algoritmul formulat raţional, conştient. Algoritmul a ajuns la nivelul subconştientului care primeşte informaţia despre semnalul sursei căutate prin intermediul biocâmpurilor fizice (BCF) şi al extrasensibilităţilor. În momentul decelării informaţiei de către subconştient, informaţia este transmisă fie către organele de simţ, fie către sistemul locomotor.

Fiecare obiect din univers, animat sau neînsufletit, emite radiatii, care pot fi măsurate, dar nu în termeni cuantificabili folositi în mod normal de către noi. Dar, subconstientul creierului nostru poate percepe aceste vibratii energetice.

Creierul uman foloseşte pentru activitatea conştientă şi reflexă între 15-20% din masa sa neuronală. Restul este alocat activităţii subconştiente, pentru stocarea şi prelucrarea informaţiilor din universul informational şi a informaţiilor dobândite în timpul somnului în viaţa prezentă.

Universul informational reprezintă o bibliotecă virtuală în care sunt înscrise energetic toate gândurile, faptele, actiunile si sentimentele generate vreodată în Univers.

Accesul în Universul Informaţional depinde de starea alfa, de gradul de spiritualitate la care am ajuns în momentul măsurătorilor si mai ales de Voia Divină.